Oameni de isprava

Descopera povestile oamenilor deosebiti care,
prin munca si pasiunea lor, au reusit sa-si puna tara in valoare.

A fost odată, ca niciodată, că dacă nu ar fi fost nu am povesti acum, trei surori crescute de părinți prin betoanele capitalei aurului negru din România. Într-o bună zi, cele trei surori s-au apucat de cotrobăit în cămara bunicii Rodica, știți voi, locul acela care ascunde întotdeauna comori nebănuite de care ne bucurăm ca niște copii atunci când le descoperim ascunse sub un ștergar sau sub un colț de raft. Și nu mică le-a fost mirarea când Ileana, (sora cea mare) Irina (sora mijlocie) și Ana (mezina) din povestea noastră au dat peste o comoară pe care era cât pe ce să pună stăpânire o zgripțuroaică temută, numită, Uitarea, care pândește în permanență în casele oamenilor frumoși. „Cu mulți ani în urmă am descoperit în casa bunicii mele trei caiete cu rețete de dulceață. Le-am luat, desigur pentru că era păcat. Nu le-ar mai fi făcut nimeni. Rețetele erau scrise pe hârtie grosieră, cu un creion chimic, de ăla de îl bagi în gură ca să scrie. Rețetele începeau deja să se șteargă. Le-am xeroxat, le-am scanat și le-am păstrat cu sfințenie”, își începe povestea Irina Ionescu Homoriceanu, una dintre cele trei surori care au construit un brand micuț dar delicios: Fabrica de Dulcețuri. Bunica fetelor a călătorit în tinerețea sa prin toată țara, de la Botoșani la Timișoara și de la Constanța la Baia Mare, pentru că soțul ei, bunicul celor trei surori, lucra la CFR. Asta, după ce fusese dat afară din învățământ. Și, uite așa, din fiecare gara prin care treceau cei doi soți, bunica Rodica pleca mai bogată cu o comoară scrisă pe hârtie grosieră, în creion chimic.

Ne-am apucat de făcut dulceață după rețetele bunicii pentru că ne săturasem să ne bage cineva pe gât produse pline de aditivi și chimicale”, povestește tânăra. Iar dulcețurile sunt făcute doar din fructe românești, cumpărate direct de la furnizori din diferite colțuri ale țării. Fructele sunt atent inspectate înainte de a fi achiziționate, pentru că trebuie să întrunească toate standardele tradiționale: gust, culoare, aromă. Ele sunt apoi fierte întregi în sirop de zahăr, iar multora dintre dulcețuri cele trei surori le adaugă „pulbere magică” de condimente sau chiar picături de rom și whiskey. „Oamenii vor dulceață de la noi. Ne-au povestit că, indiferent de faptul că dulceața noastră face un pic de muceagai deasupra după șase luni, preferă să o cumpere, indiferent de preț, pentru că are gustul copilăriei lor”, mărturisește Irina.

Însă ingredientul cu adevărat magic din dulcețurile lor este iubirea, plăcerea de a pregăti ceva bun pentru semeni. Surorile au chiar un slogan care le definește viața și business-ul: „Facem ce ne place”. Dulcețurile lor iau ce e mai bun din trecut, pe care îl pun în valoare prin rețetele tradiționale, fără însă să lase deoparte aroma modernității.